pe cărările patriei

pe cărările patriei

joi, 8 iunie 2017

Avem nevoie de un barometru cultural?

Nu demult am asistat la o discuție între persoane trecute de o anumită vârstă, ce avea drept temă dezinteresul și suficiența generației de azi. Pe scurt, spuneau ei: “Generația de azi nu mai citește. Toată ziua stă pe calculator și pe telefon. Se uită la filme deocheate pe Internet. La TV succesul e asigurat de filme gen Las Fierbinți și un divertisment vulgar, superficial şi bazat pe un umor non inteligent.  Se ascultă manele, nu muzică bună. Nimeni nu mai citește o carte. Pe vremea noastră, citeam cărți transmise pe sub mână: Cel mai iubit dintre pământeni sau Shogun. Azi ce mai citesc tinerii?”.
Nu puteam să fiu de acord cu această percepție și am fost tentat să o ajustez invocând faptul că la Noaptea muzeelor cozile sunt nesfârșite an de an sau că teatrele și cinematografele sunt pline, ori că la  târgurile de carte lumea se înghesuie aproape la fel cum o făceau la alimentara, pe vremuri. În plus, e drept că se citea mult în comunism, dar lectura era, în opinia mea,  o formă de evadare și poate chiar de rezistență. Și apoi, în absența unei oferte culturale, cu 2 ore de propagandă televizată pe zi, ce puteai să faci atunci? Comparația e nedreaptă pentru că azi nu îți impune nimeni nimic, nu există cenzură, dar ai responsabilitatea de a alege ce consumi chiar și când e vorba de cultură. Riscam însă să promovez poate un punct de vedere parohial,  marcat de diferența între generații, posibil la fel de eronat ca al celor doi interlocutori.
Unii ar putea generaliza și ar putea spune că azi totul este pe Google, Youtube si  Facebook. Altfel spus, realitatea Internetului ar fi suficientă. Ce nevoie mai avem de cărți, de teatre, de cinematografe, de cămine culturale, de ziare tipărite, de cărți sau de biblioteci când totul este disponibil pe un laptop, pe un telefon sau pe o  tabletă?
Alții ar putea spune că trăim sub zorii neocapitalismului, al hedonismului consumerist și al posesiunii materiale imediate. Ce sens ar mai avea atunci să ne mai batem capul cu spiritualitatea și cultura, atât timp cât profitul şi  banul contează în lumea pentru care am renunțat la comunism?
Dar oare chiar așa să fie? Avem oare de-a face cu o generație de maneliști, disprețuitori de carte și suficienți în perimetrul unor plăceri imediate? Sunt inutile cărțile și bibliotecile dacă tot mai multă informație este disponibilă pe net? Mai avem nevoie de teatre sau cinematografe dacă aplicații de tip Netflix sau HBO ne aduc filmele sau spectacolele  în sufragerie? Ne schimbă  Internetul consumul cultural?
Și interogațiile ar putea continua. Dar orice încercare personală de a găsi un răspuns ar fi marcată de parohialism. Am avea de-a face cu percepții sectoriale, puncte de vedere rezultate din educația și experiențele  proprii ale fiecăruia, dar niciunul din punctele de vedere în cauză nu ar putea avea pretenția unei imagini globale și cât de cât obiective.  Dacă barometrul cultural are un merit,  acela este că încearcă să depășească aceste percepții fragmentare și măsoară realitatea consumului cultural printr-un instrument cu pretenții de eliminare a erorilor unei percepții subiective. Prin pretestare și validare, prin contribuția unui grup de experți se depășește eroarea subiectivismului, chiar dacă așa zis-ul obiectivism este mai degrabă un intersubiectivsim, o zonă de comun acord a experților cu privire la un subiect.  Oricum este mult mai mult decât datul cu părerea la o discuție de cafenea despre consumul cultural.
Barometrul cultural mai are și avantajul surprinderii unei dinamici extrem de interesante a modificării practicilor de consum cultural odată cu evoluția tehnologică, politică, economică și cu schimbarea mentalitară a românilor. Profilarea consumatorului cultural în raport de mediu, vârstă, educație, regiune sau venit aduce un plus de înțelegere a comportamentului acestuia.
Poate că din perspectiva furnizorilor actului de cultură rezultatele barometrului sunt prea generale, poate că utilitatea lui din această perspectivă este redusă. Şi totuşi, să luăm de exemplu un director de teatru din București. Poate ar fi interesat mai degrabă de notorietatea  propriei instituții în rândul publicului consumator de teatru și cam atât.  Dar barometrul cultural  oferă mult mai multe informații legate de profilul consumatorului de cultură, de impactul social al consumului cultural, de impactul tehnologiei ș.a.m.d.  Sunt multe informații de context  care pot explica într-o anumită măsură de ce anumite produse culturale sunt mai preferate decât altele sau de ce asistăm la o scădere a numărului de spectatori în sălile de spectacole  în condiţiile creşterii consumului cultural on line.  Faptul că barometrul cultural este reluat anual pe aceleași dimensiuni ș indicatori permite comparabilitatea din perspectiva schimbării tendințelor de la un an la altul. De aceea, cred că în opinia multor sociologi care au avut de-a face cu cercetări de acest gen, barometrul cultural este un instrument valoros și extrem de util mai ales pentru cei care se ocupă de politicile culturale la nivel guvernamental.
Din multitudinea de cifre  rezultate sunt câteva care ne-au atras atenția poate şi pentru sugerează o discrepanță de consum cultural între diferite categorii de populaţie.
În ultimul an, 78% dintre respondenți nu au mers niciodată la  o bibliotecă pentru a citi, deşi există biblioteci în 75% din localităţi.   68% nu au mers niciodată la teatru, 65% nu au mers la cinema,  deşi  există teatre şi cinematografe  în aproape jumătate din localităţile din România. 85%  dintre români nu au mers la opera sau la filarmonică,  55% dintre respondenți nu se duc la spectacole de divertisment, dar avem 16% care merg cel puțin o dată si 25% care merg mai mult decât o dată pe an. 60% dintre respondenți  nu se duc la muzeu, dar avem 20% dintre ei care merg cel puțin o data pe an. Probabil că "Noaptea muzeelor" e un succes.  De menţionat că în aproape jumătate din localităţi respondenţii au menţionat că există cel puţin un muzeu.
Consumatorul activ de cultură se regăsește de regulă în mediul urban și are studii superioare. Acest absenteism sau deficit de consum cultural vine în special din mediul rural, unde avem aproape 50% din populație. El este definitoriu în rândul celor cu studii inferioare și studii medii. În mediul rural, numai în 75% din localităţi mai funcţionează căminul cultural. Destinația căminului cultural s-a schimbat major. Dacă în trecut era un spațiu în care se difuzau filme, se mai jucau piese de teatru sau se organizau evenimente culturale locale, azi a rămas preponderent un loc destinat organizării de nunți, înmormântări sau chermeze electorale. 
Ce e mai grav e că 73% dintre respondenți consideră că " munca e mai importantă decât cititul pentru a reuși în viață", 40% sunt în dezacord cu ideea că " nu există mod mai profitabil de a-ți petrece timpul liber decât lectura", iar 55% cred că "poți să ai succes in viața și fără să citești". Vedem astfel confirmate și prin acest barometru cultural cum modelele de succes social facil promovate în media sau în proximitate schimbă atitudini fundamentale față de educație și cultură.
Pe de altă parte, avem numai 12% dintre respondenți care nu au accesat Facebook în ultimul an, ceea ce arată o pătrundere semnificativă a Internetului şi a  rețelelor sociale  în mediul rural, chiar și în rândul persoanelor vârstnice. Ceea ce este îmbucurător este creșterea accesului la informație.

Dar întrebarea rămâne: poate consumul de postări text, foto sau video ale propriei bule din rețelele sociale să se substituie unui consum cultural autentic de carte, pictură, artă foto sau artă cinematografică? Sunt ele opozabile, concurente sau complementare în lumea în care trăim?  Este Internetul suficient pentru a produce emoţie şi în ce măsură această emoţie este una estetică, rezultat al unei experienţe culturale  întemeiate pe un orizont de aşteptare, nu pur şi simplu pe imediatul senzorial ?


Publicat in Supliment Observatorul Cultural 1-7 iunie 2017.


Avem nevoie de un barometru cultural?

Nu demult am asistat la o discuție între persoane trecute de o anumită vârstă, ce avea drept temă dezinteresul și suficiența generației de ...