pe cărările patriei

pe cărările patriei

miercuri, 21 mai 2014

De ce au venit americanii?

București, 2014, o zi frumoasă de mai. În fiecare intersecție de la aeroportul Otopeni până la palatul Victoria și spre Cotroceni stau câte doi polițiști. Fiecare pasarelă și fiecare  ieșire din stațiile  de metrou de pe traseu se află sub paza jandarmilor. E semn că cineva important  se află pe malurile Dâmboviței.
În stația de autobuz de lângă Casa Presei un adolescent se întreabă nervos de ce nu mai vine  autobuzul, de ce e traficul blocat. Coloana oficială,  formată din  motociclete, mașini de teren blindate, mașini de poliție, SPP, SRI și SMURD, trece în tăcere, etalându-și simbolic forța față de trecători și față de cei care stăteau în stație sub soarele arzător. 
Hei, zice adolescentul aproape extaziat, au venit americanii!
Un domn mai în vârstă se întoarce,  oftează prelung  și se trezește vorbind:  Da, au venit americanii! Au venit să se asigure că nu ne dăm cu rușii.
Dar de ce să ne dăm cu rușii? întrebă tânărul.
Pentru că în istoria asta noi, românii, am fost mereu niște curve. Tu nu știi, ești mult prea tânăr. Am început războaiele cu  unii, am trădat și le-am terminat cu alții. Așa înțelegem noi să supraviețuim. De asta cred eu că a venit Joe Biden la București, să fie sigur  că nu ne dăm cu rușii, încheie triumfal bătrânul.
Pe ecranele  televiziunilor au urmat discursurile.  Joe Biden a  lăudat implicarea soldaților români în teatrele de operații și a mulțumit pentru jertfele  de sânge ale românilor în numele libertății. A  menționat apoi despre  unitatea NATO, despre articolul 5 din Tratatul alianței si a punctat  faptul că românii se pot baza pe americani.  A  devenit apoi pragmatic si a spus:  2% din PIB pentru apărare. Au urmat câteva critici la adresa Rusiei privind  situația din Ucraina și o mențiune privind eventualitatea unor sancțiuni suplimentare  dacă  Rusia nu va înceta cu agresiunile . S-a vorbit vag despre afaceri și  despre nevoia de independență energetică. Un prim final pe măsură: Dumnezeu să binecuvânteze  România și Statele Unite.  Biden s-a plimbat apoi prin centrul vechi și o ceată întreagă de analiști s-au grăbit să ne decodifice mesajul și să ne spună că Biden a vrut să demonstreze că România e o țară sigură. Și faptul că primul discurs a avut loc într-o bază militară a fost interpretat în sine ca un mesaj.
Vizitele la Cotroceni și la palatul Victoria au pus în evidență și alte teme. Discursul lui Biden s-a mutat ușor pe tema corupției  ca amenințare neconvențională la adresa democrației. A mai vorbit apoi despre libertatea presei, despre societatea civilă, despre  statul de drept și supremația legii în fața politicului și a oligarhilor. Cu o fină diplomație,  dând exemplul Ucrainei,  vicepreședintele american părea să vorbească despre această temă ca fiind una externă, dar evident că era vorba despre corupția din România, despre terfelirea statului de drept aici la București, nu aiurea.  
Despre discursurile lui Ponta și ale lui Băsescu nu poți să spui prea multe. Au părut mai degrabă o excepție de normalitate față de aberațiile fiecărei zile în care se împroașcă reciproc cu mizerii pe care românul de rând nu știu dacă le mai suportă. În fine, discursurile celor doi erau oarecum așteptate și poate, în puținele cazuri, consonante pentru că e vorba de NATO și de Statele Unite. Au fost totuși și diferențe.  Băsescu a accentuat pe lupta anticorupție și independența justiției pentru că știe că aceste teme îl avantajează. Ponta a vorbit despre creștere economică,  despre investiții americane și despre Moldova. Pentru a nu mai fi acuzat de simpatii pro-ruse, a mai întărit o dată poziția fermă a României  privind agresiunile recente ale Rusiei.  Și pentru a-l asigura pe Joe Biden  că stăm alături de americani în vremuri de răscruce,  Ponta a ținut să îi spună oaspetelui american în engleză că România va fi mereu un  “reliable and respected partner”, adică un partener respectat și de încredere. 
Biden a decolat spre Cipru. Crimeea e tot la ruși. Putin a semnat cu China un acord de livrare de gaze de peste 400 miliarde de dolari. La noi reîncepe circul. Ponta îl întreabă pe Băsescu pe care dintre cele două Elene o iubește mai mult.
Duminică avem alegeri europene. Unii se laudă cu memoria lui Coposu ca să îmi ceară votul. Un alt partid speculează momentul și ne spune  că ora lui e ora Vestului, nu a Estului. Mai sunt unii care ne spun să fim mândri că suntem români. Alții spun că ne aduc Europa în casă sau că pozează în apărătorii anticorupției și ai statului de drept. Pe care să îi crezi?
Și tot duminică  Ucraina își alege destinul. Tancurile lui Putin s-au mai retras puțin, dar sunt acolo în așteptare. Indecizia Uniunii Europene și vocea mult prea timidă a lui Obama nu par să îl fi impresionat prea mult.

Chiar așa, oare de ce s-o fi gândit bătrânul din stația de autobuz că românii s-ar putea da din nou cu rușii pe cărările încurcate ale istoriei?  Nu știu, dar eu duminică mă duc la vot.

Publicat in TRANSILVANIA REPORTER nr.511, 22-28 mai 2014

Ucigaşii speranţei

Am auzit adesea oameni care  aproape că idolatrizează trecutul, spunând: „ Ce fabrici, ce uzine, se făceau înainte! Ce şcoală! Azi, nimeni ...