pe cărările patriei

pe cărările patriei

miercuri, 16 aprilie 2014

Decăderea politicului

Mincinosule! Șantajistule! Te așteaptă pușcăria! Ba pe tine! Ești profund corupt! Plagiatorule! Tu ești un mafiot! Ameninți un senator în direct! Tu ești controlat de baronii locali! Băsescule ești un cancer al României! Ponta ești un fricos, ai fugit la cu biroul la MApN! Ai fugit de baroni! Nu, m-am mutat pentru că Băsescu și presa îmi pregătesc înscenări. Ponta, socrul tău e un samsar imobiliar! Băsescule, fiicele tale s-au îmbogățit ilegal! Nana e o afacere murdară și coruptă! Nu, e o afacere cinstită.  Sunteți o haită PSD-istă ce nu mă intimidează! Băsescule ești o rușine de președinte pentru România! Ponta ești un premier mincinos, profund corupt și iresponsabil! Procuror ratat! Ești format la școala turnătorului ordinar! Firea, șantajista, dacă nu îți bagi mințile în cap, poate nu îți mai găsești soțul acasă! Stat securist! Băsescu dictator! Băsescu bate câmpii! Ponta a pierdut controlul! Ponta are probleme cu nervii!
Mocirlă …. Punct. Cam la asta se rezumă o săptămână politică în care iertarea, smerenia  și apropierea de Dumnezeu ar fi trebuit să ajungă și în politică.   Dar nu, acolo nu e loc de iertare, ci numai de patimă și multă trufie.  Probabil că va veni o vreme când  vor plăti și cei care păcătuiesc  în Săptămâna Patimilor aruncând  cuvinte grele. Dar când cei care o fac sunt Președintele  și Premierul  țării mele, mă întreb cu ce au păcătuit românii ca să merite astfel de lideri.  
M-am săturat de tot acest circ execrabil și personal  nu cred că președintele  a coborât în mocirlă doar pentru a da explicații la atacurile lui Victor Ponta. Îi place mocirla politică pentru că acolo se simte confortabil, acolo nu îl bate nimeni, e autentic. Înainte de a ajunge președinte, Traian  Băsescu  a intuit perfect nevoia de simplificare a discursului politic. Dacă tabloidizarea și manelizarea au mers în presa scrisă și în televiziune, de ce nu ar fi mers și în politică. El a venit ca un contrapunct la exprimarea prețioasă și mult prea diplomatică a  fostului premier Adrian Năstase.  Ca un maestru al atacurilor politice, Băsescu a înțeles că ostilizarea, etichetarea și repetiția în spațiul plauzibilului contează mai mult decât adevărul. A înțeles că fiecare atac al adversarilor poate fi un prilej de contraatac.  Stilul direct și aproape grobian de exprimare politică a mers, cel puțin în cazul lui. A câștigat bătălie după bătălie, inclusiv atunci când nimeni nu îi mai dădea nici o șansă. Băsescu nu are nevoie de liniște nici acum pentru că scandalul este mediul propice din care poate lansa întotdeauna un atac împotriva adversarilor politici reali sau imaginari. Scandalul este aproape o condiție pentru ca Băsescu să învingă.
Victor Ponta a ales  să joace comunicațional după regulile impuse de Băsescu. Și-a coborât discursul, plecând probabil de la premisa că ceea ce merge la Băsescu, Oprescu sau Mazăre, ar putea merge și la Ponta. Și în loc să mizeze pe diferențierea față de acest gen de politician, a ales similaritatea.  Ponta nu a făcut altceva decât să intre în același tipar  al unui discurs politic extrem de jos. S-a dovedit a fi însă lipsit de experiență în lupta cu Băsescu și nu întotdeauna cu un stil adecvat mesajului pe care vroia să îl transmită. A simplificat mult prea mult, ca și cum Băsescu e de vină ar fi de ajuns. Poate ar fi fost mai bine să își definească propriul stil de comunicare și propria strategie politică,  nu să își imite adversarul.   
Dincolo de strategii politice și de comunicare, ceea ce s-a întâmplat în zilele care au trecut parcă e prea mult. S-a depășit o limită a bunului simț, a practicii politice în perimetrul civilității. Reacția publică este în mare măsură a indignabilului. Rapoartele diplomatice din ambasade vor fi și ele pe măsură. 
Președintele și premierul ar trebui să gândească strategic proiecte pentru România, ar trebui să ne reprezinte, nu? Și ce fac  ei de fapt? Se reprezintă pe sine, își protejează propriile afaceri  și interesele de grup! Se luptă în instituții ale statului și în televiziuni! Se acuză reciproc de corupție și de lipsă de integritate. Își aruncă jigniri fără precedent în politică și își atrag  copiii sau familia în războiul lor.  Ocupă spațiul public cu dejecțiile lor discursive  având impresia că ne interesează. Apoi, o armată de analiști  nu fac altceva decât să disece mizeria ajunsă în casele noastre prin micile ecrane.  Penibilul din Las Fierbinți a ajuns să fie depășit de penibilul realității politice.
Genul acesta de discurs și de a face politică nu are nici o legătură  cu ceea ce se întâmplă într-o țară europeană. Conține foarte multă violență simbolică, e mult prea încărcat de ură și următorul pas ar fi probabil violența fizică, pusă în scenă prin încăierări parlamentare sau lupte de stradă ale susținătorilor, așa cum se întâmplă în Ucraina.  Ajunge, domnilor! Lupta voastră nu are nici o legătură cu România reală, nu are nici o legătură cu cetățeanul și cu mult prea fragilul destin pro-european al României.
Domnule Președinte, v-ați pierdut cu Firea! Nu uitați că nu există invincibili, mai ales în politică! Ar trebui să fiți un model pentru mulți dintre români! Ar trebui să ne uniți, nu să ne dezbinați! Încă mai aveți șansa să sfârșiți exercițiul celui de-al doilea mandat în funcția cea mai înaltă din stat lăsând în memoria noastră ceea ce este relevant din tot ce s-a întâmplat bun în acești ani, cum ar fi independența justiției, de pildă. Nu ieșiți din scenă cu un discurs de bodegă! Nu meritați și, mai ales, nu merităm asta.
Domnule Prim-ministru, dacă aveți “cojones”, reveniți la Palatul Victoria și ridicați-vă la înălțimea funcției pe care o ocupați! Lăsați Ministerul Apărării și presupusele înscenări! Riscurile nu stau în locația biroului dumneavoastră, ci în deciziile pe care le luați.  Dați-i afară pe cei care v-au sfătuit să pozați în ridicol. Regăsiți-vă calmul și treceți la treabă! Dacă nu puteți, lăsați pe altcineva care poate.

E vremea proiectelor și a faptelor! Oamenii așteaptă autostrăzi și locuri de muncă, nu scandal! Viziune și acțiune, nu demagogie deșănțată! Lideri politici veritabili, nu circari în haine de politicieni!

Publicat in TRANSILVANIA REPORTER, 16 aprilie 2014

miercuri, 2 aprilie 2014

Portrete în prag de campanie

„Ponta. Victor Viorel Ponta. Premier. Taxă de 7 eurocenți pe litrul de combustibil. Iresponsabil pentru că pune taxe românilor pentru a umple buzunarele baronilor PSD. Mincinos pentru că impune o taxă ce nu va merge la autostrăzi, ci în banii de campanie. Lipsit de viziune pentru că suprataxarea a devenit un stil de a guverna. Incompetent pentru că susține taxa pentru a colecta bani pentru infrastructură, dar nu e în stare să atragă peste 3 miliarde de euro disponibile în programul operațional transport.  Impune o taxă,  ce alături de alte 35 de taxe noi, sufocă micul întreprinzător și bruma de economie care mai funcționează. Stângism moștenit din comunism, lipsă de viziune, multă demagogie și propagandă stridentă pe antene. În rest, nici o autostradă, nici un proiect,  doar vorbe!”
Pe scurt, acestea au fost mesajele transmise clar de președintele Băsescu în ajunul intrării în vigoare a taxei ce ar urma să scoată în medie din buzunarul românului cam 600 RON/an sau 50 RON/lună. O fi mult, o fi puțin? Nu știu și cred că aici fiecare ar trebui să răspundă în funcție de bugetul propriu. Și cum știe din experiența guvernului Boc că românul e sensibil atunci când i se umblă la buzunar, Băsescu speculează și contraatacă. Mesajul său împotriva guvernului Ponta face parte dintr-un plan de recuperare și relansare după înfrângerea usturătoare din 2012.  Legat de taxa pe combustibil, probabil că PSD și-a făcut un calcul elementar. Cei care îi votează nu prea circulă cu mașina, deci nu vor fi foarte atinși de noua taxă Ponta. Ei stau cu mâna întinsă și atunci trebuie să le dai sau să iei de la cei care au și să dai la cei care nu au. Social-democrație, nu? Pensionarii vor primi 30 RON  mărire de pensie, dar vor scoate probabil 50 RON din buzunar pentru a suporta măririle de preț ale alimentelor sau ale altor produse în urma creșterii prețului la combustibili. Nu contează, guvernul Ponta arată că îi pasă și apoi poate să le ceară votul. Unii din opoziție susțin că asta e un soi de mită electorală prin redistribuire și ar trebui tratată ca atare. Băsescu trimite o altă scrisoare Parlamentului și insistă că abordarea Ponta-FMI e una fundamental greșită, solicitând renunțarea  la taxă și reducerea cheltuielilor bugetare.
Adevărul e că nici  nu i-a fost foarte greu lui Băsescu să atace guvernul Ponta pe tema taxei de 7 eurocenți. Din punct de vedere comunicațional, guvernul a avut mult bâlbe. În timp ce premierul Ponta încerca să convingă lumea de justețea taxei pentru construcția de noi autostrăzi frumos desenate pe o hartă, ministrul Șova nu era atât de sigur că banii vor fi utilizați în scopul declarat inițial. În plus,  noul ministru al finanțelor a scăpat păsărica și a susținut sus și tare că fără noua acciză (nu apciză!), pensiile și salariile bugetarilor sunt în pericol. Și dacă o spune cineva care a studiat la Harvard, așa o fi, nu? Premierul a sărit în ajutor și i-a cerut ministrului să nu se supere pe presă pentru că jurnaliștii înțeleg ce vor. Chiar așa, ce tâmpiți sunt jurnaliștii ăștia! Înțeleg ce vor, nu transmit ce trebuie și le fac numai rău guvernanților. În special, cei de la B1 și Realitatea își bagă nasul peste tot să vadă dacă s-a  mai furat ceva sau nu și apoi mai trimit și DNA-ul pe capul celor care trudesc pentru țară. De fapt nu, DNA-ul îl trimite Băsescu, nu jurnaliștii. El e de vină, nu? Jurnaliștii sunt niște complici care îl încurcă pe domnul Ponta să guverneze bine. El ar face-o, dar presa nu îl lasă. Ce simplu e în Rusia, domnule Ponta, acolo jurnaliștii dispar pur și simplu, nu mai incomodează pe nimeni, iar guvernanții fac ce vor. Ce să îi faci, daca am ales UE și NATO, trebuie să mai și respectăm  libertatea de expresie, chiar dacă nu ne place. Să revenim la taxă, Băsescu, în loc să își vadă de nepoțică, trimite scrisori deschise. De ce nu a trimis scrisori deschise, zice domnul Ponta, atunci când a crescut prețul benzinei pe vremea premierului Boc?  I-auzi domnule, ar spune antenele, cum își permite Băsescu să trimită scrisori deschise?! De fapt, ca să pricepem corect mesajul, ni se spune că Băsescu e de vină pentru noua creștere a prețului la combustibili.
De aici fiecare crede ce vrea, dar e jalnic să spui după doi ani de guvernare că Băsescu e de vină pentru ceea ce faci sau nu faci. Dar pe malurile Dâmboviței se poate orice! Poate că strategii domnului Ponta îl sfătuiesc să tragă permanent în Băsescu pentru că asta se vinde imagologic. Se mai vinde o vreme, până când Băsescu va pleca de la Cotroceni și apoi…cine va mai fi de vină?  
Obsesia față de Băsescu îl face pe Ponta să semene din ce în ce mai mult cu cel pe care îl detestă. Adoptă același limbaj, același stil de raportare la oponenții politici și manifestă aceeași aroganță față de jurnaliști, dar nu are carisma lui.  Și dacă Băsescu crede că suficiența lui e o soluție pentru România, Ponta crede că antibăsismul e suficient pentru a ocupa fotoliul de premier la Palatul Victoria. A fost în 2012, dar guvernarea e altceva. Per ansamblu, din lupta cu Băsescu, Ponta a câștigat notorietate și o încredere de peste 30%. După cum stau cifrele în sondaje, ca lider al PSD,  Ponta este împins spre candidatura la președinție, chiar dacă e foarte probabil să nu își dorească acest lucru. El știe foarte bine că guvernarea îi erodează imaginea și, dacă părăsește scaunul de premier, e posibil să nu îl mai vadă niciodată. Știe că există posibilitatea să nu câștige în turul doi, iar o eventuală înfrângere la prezidențiale ar atrage automat și plecarea din funcția de președinte al PSD. Altfel spus, cariera politică a lui Ponta ar străluci intens ca un foc de paie, dar  s-ar termina mult prea brusc la puțin peste 40 de ani. De aceea, e foarte probabil să avem un tandem cu Ponta premier și un candidat la prezidențiale suficient de digerabil pentru PSD, dar și suficient de atractiv pentru indeciși și simpatizanți ai dreptei și chiar ai lui Băsescu. O fi Tăriceanu, Isărescu, Maior?  Vom vedea!
„Băsescu. Traian Băsescu. Președinte. El și cu Boc au tăiat pensiile și salariile românilor. Au dus România spre dezastru. Lider autoritar, dictator, suspect de aranjamente imobiliare cu casa din Mihăileanu, influență pentru creditul de un  milion de euro de la CEC, aranjamente de familie în cumpărarea de terenuri, vânzarea flotei, lovirea unui copil cu palma sau pumnul (cine știe?) și multe altele. Cam asta e imaginea proiectată de antene.  Dar, spre deosebire de alți politicieni, Băsescu s-a dovedit a fi un bun încasator. Scandalurile l-au însoțit permanent în carieră și nu l-au deranjat. În loc să se ascundă,  a folosit fiecare atac ca o oportunitate de a se impune. A fost și este mereu în ofensivă. Nu a pierdut aproape nici o bătălie electorală.  Multe dintre proiectele lui au eșuat, dar a știut să mascheze acest fapt și să intre în tăcere. Impredictibil și autosuficient, a fost părăsit de mulți dintre colaboratori, unii devenindu-i  adversari. S-a erijat în apărător al justiției și al statului de drept.  Mai nou, deși susține că e vremea tinerilor, după 25 de ani în funcții publice, din care două mandate la Cotroceni, mai vrea. Susține că ar fi premierul perfect, are o experiență  solidă și ar fi păcat să nu fie folosită. S-ar înțelege și cu viitorul președinte, cu condiția ca viziunea lui să îi fie respectată. Altfel spus, Băsescu e convins că e vital pentru România ca el să rămână într-o funcție decizională.  Oare așa o fi? Chiar  e Traian Băsescu de neînlocuit?
Adevărul e că de multă vreme Traian Băsescu se comportă asumat ca un lider al dreptei în lupta cu PSD. Vorbim aici de o dreaptă extrem de fragmentată între Antonescu, Blaga, Udrea, Neamțu, Ungureanu și alții. Orbiți de orgolii, lideri dreptei sunt incapabili să coopereze. Își consumă o bună parte din energie în atacuri fratricide pentru a rupe cât mai mult din propriul electoral potențial, uitând că adevăratul adversar e reprezentat de PSD și guvernul Ponta. Gâlceava asta sterilă nu poate decât să ajute PSD. De fapt, singura prezența vocală în lupta  cu actuala guvernare e … tot Traian Băsescu. Dar Băsescu nu mai poate candida și, în mod paradoxal, cu cât e mai vizibil în lupta cu guvernul Ponta, cu atât e mai dificil pentru un lider al dreptei să se impună. La umbra bătrânului stejar nu crește mai nimic. De aceea, intrarea lui Băsescu în lupta electorală, renunțarea la imparțialitate și susținerea fățișă a PMP s-ar putea să ajute noul partid, dar nu ajută dreapta, ba dimpotrivă.  În plus, acest scenariu cu solidarizarea dreptei în turul doi pentru a învinge candidatul PSD e și el discutabil.  Cum vor fi solidarizați cei care sunt azi atât de fragmentați și mânați de orgolii? Prin prezența lui Traian Băsescu?  Implicarea lui Băsescu  în campaniile din 2014 va solidariza în schimb PSD.  Rămâne să vedem ce va scoate Băsescu din joben și care va fi candidatul surpriză pe care îl va susține.
Cert e că, în 2014, în loc să vedem oameni noi, cu o altă viziune și noi proiecte de guvernare,  bătălia electorală va fi tot despre Traian Băsescu și Victor Ponta. Ceea ce complică lucrurile pentru unii, dar le simplifică destul de mult  pentru alții. 

În final, în prag de campanie și miros de flori de primăvară, nu pot să nu mă întreb: Noi, cei care cu încăpățânare mai vrem să trăim în țara asta, cei care plătim taxe și impozite pentru o administrație mai puțin coruptă, cei care vrem autostrăzi în România reală, nu desenate pe o hartă,  cu cine votăm?

Publicat in TRANSILVANIA REPORTER, 03 APRILIE 2014

Avem nevoie de un barometru cultural?

Nu demult am asistat la o discuție între persoane trecute de o anumită vârstă, ce avea drept temă dezinteresul și suficiența generației de ...