pe cărările patriei

pe cărările patriei

duminică, 8 septembrie 2013

O tăcere suspectă

Roșia Montană. Recunosc că nu e un subiect care să mă fi interesat foarte mult. Am crezut mereu că exploatarea minereului de aur de la Roșia Montană e în primul rând o problemă a celor care își duc traiul acolo. Și dacă peste 70% dintre localnicii din Roșia vor o nouă exploatare minieră, atunci așa să fie. În fond, oamenii vor locuri de muncă și dacă cineva vine cu o ofertă într-o zonă în care mineritul e o tradiție de milenii și este aproape singura sursă de venit, teoretic nu văd de ce o astfel de oportunitate ar trebui respinsă. Roșia Montană nu iese din tiparul celor mai multe localități din țară, unde tinerii au plecat aiurea prin Spania sau Italia pentru a-și găsi un loc de muncă. Sărăcia e la e acasă la Roșia Montană.  Soluția: Gabriel Resources Ltd. sau, mai simplu, Gold Corporation.  Gold Corporation oferă sute de locuri de muncă! Gold Corporation protejează mediul! Procedura de utilizare a cianurilor nu este periculoasă și este perfect legală! UE nu interzice folosirea cianurilor! Nu există nici un risc pentru mediu! Gold Corporation protejează patrimoniul cultural!  După excavarea de suprafață, cariera va fi acoperită cu pământ și reîmpădurită! Statul român va beneficia de 4-5 miliarde de euro în urma exploatării de la Roșia Montană! Cam acestea sunt mesajele cheie pentru argumentarea susținerii proiectului Roșia Montană. După ani buni de tergiversare, guvernul propune Parlamentului un proiect de lege pentru a da undă verde exploatării de la Roșia Montană. În plus, Ponta vine și spune că banii încasați de stat vor fi folosiți pentru autostrada Transilvania – un proiect ratat de incompetența sau corupția celor mai mulți  politicieni de pe malurile Dâmboviței. E ceva rău în asta?  Aparent, nu.
Și totuși, de aproape o săptămână,  mii de tineri se întâlnesc în fiecare seară în Piața Universității din capitală și în alte orașe din țară și străinătate pentru a spune NU proiectului de lege privind Roșia Montana, NU cianurii, NU distrugerii mediului, NU corupției politicienilor, NU înstrăinării aurului din munții patriei, NU exproprierii forțate ș.a.m.d.  E atâta decență în protestul celor care contestă proiectul Roșia Montană la ore târzii din noapte, încât te întrebi dacă vor într-adevăr să atragă atenția opiniei publice asupra acestui subiect.  Până și jandarmii sunt toleranți, nu intervin, cu toate că protestele nu sunt autorizate, iar străzile din centrul capitalei sunt blocate.
Dar televiziunile tac, nu spun nimic. Jurnaliștii vorbesc despre câini vagabonzi, despre unguri, despre romi, despre orice, numai despre Roșia Montană nu.  Nu am mai văzut un astfel de blocaj informațional  din timpul evenimentelor de la Timișoara din 1989.  Dar atunci era comunism, era cenzură. Acum e democrație, avem pluralism informațional. Și la ce folos dacă știrile nu ajung la marele public? Dacă mesajele de susținere a proiectului Roșia Montană se bazează pe argumente reale, atunci de ce nu există o dezbatere serioasă pe acest subiect? Unde sunt experții? De ce jurnaliștii nu spun nimic despre contestatarii proiectului?  Cui îi e frică de protestul față de proiectul Roșia Montană? De ce și ce anume se încearcă să se ascundă față de marele public? 
După  ce CNN  a vorbit despre protestele  împotriva proiectului Roșia Montană ca despre o “toamnă românească”, cu un ton aproape laudativ privind  caracterul non violent al protestului, doar două  posturi de televiziune  private au abordat palid acest subiect.  Insuficient!  Însă ceea ce este și mai grav e că televiziunea publică tace, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Televiziunea publică – cea care e plătită din banii noștri – răspunde pentru a nu știu câta oară la comanda politică. De aceea, solicitarea demisiei conducerii televiziunii publice de către protestatari e perfect justificată. 
Dacă televiziunile din România dezinformează și manipulează  în funcție de bugetele de publicitate încasate de la diverși actori de pe piață, atunci situația este foarte gravă! Și aici nu e vorba despre Gold Corporation sau Roșia Montană, ci despre felul în care anumite grupuri de interese economice sau politice viciază libertatea de expresie, despre modul în care deontologia jurnalistică este violată de  logica profitului, despre modul în care patronii de presă  impun, discret sau fățiș, cenzura în redacțiile de știri.  Și când două drepturi fundamentale pentru care s-a murit în decembrie ‘89 -  accesul la informație și libertatea de expresie – sunt amenințate pentru că trusturile de presă deformează realitatea și manipulează cetățenii, atunci democrația românească devine perisabilă.  Poate că ar trebui să ne întrebăm mai serios ce facem atunci când auto-reglementarea în domeniul libertății presei nu mai funcționează. Cum putem asigura o informare corectă a cetățenilor dacă presa privată cade mereu  în păcatul logicii de profit,  în detrimentul corectitudinii jurnalistice?
Chiar și politicienii suferă din această disfuncționalitate și se plâng mereu că sunt victimele campaniei trusturilor de presă. Băsescu ne îndemna să nu ne mai uităm la Antena 3.  Alții ne spun să nu ne mai uităm la B1, Realitatea sau la România TV. Adevărul e că interferența politicului în mass media e boală veche, iar politicienii nu sunt doar victime ale dezinformării și manipulării mediatice, ci și complici sau chiar comanditari ale acestora.  De pildă, nici nu s-a anunțat bine adoptarea de către guvern a proiectului de lege privind Roșia Montana, că Băsescu și Ponta au ajuns să se acuze reciproc de luare de mită de la Gold Corporation, fără să existe nici cea mai mică probă în acest sens. Ce credibilitate să mai aibă atunci un astfel de proiect?
Am fost un susținător al proiectului Roșia Montană pentru  că  aducea un strop de speranță într-un loc în care e nevoie de locuri de muncă.  Nu știu cât de sinceri sau cât de manipulați sunt oponenții acestui proiect, dar pentru că pentru că nu există o dezbatere reală pe acest subiect, pentru că  dezinformarea, minciuna și manipularea prevalează în fața transparenței, adevărului și informării corecte,  de azi nu îl mai susțin. Ceva e putred în toată povestea asta!

Publicat in Transilvania Reporter.

2 comentarii:

  1. Dezbatere reala ar fi, doar ca nu la televizor. Analiza Academiei Romane: http://www.academiaromana.ro/rosia_montana/pag_rm06_decl0227.htm

    RăspundețiȘtergere
  2. Dane,
    Postul tau ridica mai multe subiecte la fileu, subiecte care, culmea, nu se bat cap in cap. Imho:
    1) protestele contra RMGC sunt admirabile dpdv al vocii si solidaritatii sociale. sunt un reminder ca societatea reactioneaza intr-un mod tangibil la subiecte de ordin public. in acelasi timp ele sunt prost orientate, dpmdv asta e, asa cum ai zis-o si tu, un subiect de factura comerciala care, din cauza mediatizarii excesive, le-a oferit celor mai vocali dintre noi o cale de a se exprima. cred ca ar fi multe alte cauze ce au impact national ptr. care sa militam. plus ca tare mi-ar placea ca solidaritatea si buzz-ul asta sa se manifeste si pe teme politice... dar nu, noi nici macar nu votam.
    2) libertatea exprimarii e oarecum garantata de internet, marii player-i vor fi intotdeauna supusi lobby-ului, se intampla si la noi si la altii mai civilizati, doar ca la noi e mai evident, fiind mai saraci, ieftini si, totusi, mai virulenti. nu zic ca e bine, dar nici nu putem scapa asa cum viseaza unii de corporatii, lobby sau 'ochiul dracului'. ptr ca au rolul lor in dezvoltarea societatii. idem, politica intr-o democratie. as vorbi mult despre statusul presei, dar e un subiect delicat, pot sa spun insa ca a lua doar un model de presa, comportament civic, politica, etc. dintr-o tara avuta si a incerca sa-l implementezi identic intr-o tara semi-saraca si semi-civilizata ca a noastra e o utopie in care eu nu mai cred demult. succes concetatene!

    RăspundețiȘtergere

Avem nevoie de un barometru cultural?

Nu demult am asistat la o discuție între persoane trecute de o anumită vârstă, ce avea drept temă dezinteresul și suficiența generației de ...