pe cărările patriei

pe cărările patriei

miercuri, 27 februarie 2013

S-a terminat luna de miere?


În experienţa democratică postdecembristă a României s-a observat că, după fiecare ciclu de alegeri parlamentare,  electoratul acordă noilor aleşi o perioadă de graţie, în care percepţia guvernării este mult mai pozitivă, nivelul de încredere în politicieni creşte, iar proporţia celor care cred că “direcţia în care se îndreaptă lucrurile este greşită” scade semnificativ. Vorbim de o lună de miere în politică,  explicabilă oarecum prin fixarea unui orizont de aşteptare a publicului privind proba performanţei noilor guvernanţi. Altfel spus, lumea are puţină răbdare înainte de a-i judeca pe cei care, legitimaţi fiind prin alegeri,  conduc destinele ţării. Nu există neapărat o durata fixă a acestei perioade. Uneori ea a ţinut o jumătate de an sau câteva luni, iar alteori, mult mai puţin. Şi cam de fiecare dată, după trecerea perioadei de graţie, a reînceput experienţa dezamăgirii .
Guvernarea USL nu pare să facă excepţie de la această regularitate privind comportamentul politic al românilor după alegeri. Şi ea se bucură de o perioadă de graţie. Dacă în august 2012[1] ponderea celor care credeau că „direcţia în care se  îndreaptă lucrurile în România este bună” era 18%, ea a crescut constant, ajungând în decembrie 2012 la 37%. În mod similar, dacă ponderea celor care credeau în august 2012 că „direcţia în care se  îndreaptă lucrurile în România este greşită” era 77%, ea a scăzut constant, ajungând în decembrie 2012 la 56%. După  aproape trei luni de la legitimarea prin alegeri a noii guvernări USL, se remarcă primul punct de inflexiune în percepţia populaţiei, ponderea celor care consideră că  „direcţia în care se  îndreaptă lucrurile în România este greşită” crescând de la 56% în decembrie 2012 la 70% în februarie 2013[2]. 14% dintre români  au trecut deja în tabăra pesimiştilor.
Ar trebui oare să existe vreun motiv de îngrijorare pentru actualii guvernanţi? În fond, USL se bucură încă de peste 60% din intenţiile de vot, iar liderii acestei formaţiuni sunt pe primul loc în încrederea publică. Şi totuşi, această  schimbare de percepţie ar trebui să fie un semnal de alarmă.  
Cred că USL face aceeaşi eroare de guvernare pe care a făcut-o şi PDL. În timp ce două treimi dintre români se aşteaptă ca actuala guvernare să fie preocupată de crearea de locuri de muncă (58%) şi atragerea de investiţii (16%), agenda politicului pare să nu aibă din nou nici o legătură cu agenda cetăţeanului.  Iată ce ne-a oferit politicul în ultima vreme: modificarea statutului parlamentarilor şi consolidarea imunităţii pentru a-i proteja pe aleşii cu probleme penale; raportul MCV, problemele din justiţie şi condiţionarea intrării în Schengen; regionalizarea şi schimbarea Constituţiei; scandalul steagului secuiesc şi tensionarea relaţiei cu Ungaria ş.a.m.d. Perdele de fum!
Practic, nimic din ceea ce aşteaptă oamenii să se întâmple nu pare să aibă loc. Nu locuri de muncă, nu investiţii, nu autostrăzi! Unii ar spune că e prea devreme să sperăm la aşa ceva, dar în curând oamenii vor începe să îşi piardă răbdarea, iar aceste aspect  se vede şi în sondaje.  Mai mult, chiar şi pentru unele proiecte lansate de actuala guvernare în agenda publică există un mesaj relativ incoerent şi disonant faţă de agenda populaţiei. De pildă, în cazul modificării Constituţiei[3], 97% din cetăţeni vor reducerea numărului de parlamentari de la 600 la 300, 79% vor reducerea numărului de mandate pentru aleşi la maxim două, 72% vor parlament unicameral, iar 82% nu vor ca preşedintele să fie ales de Parlament, ci de popor.  Opţiunea USL (atât cât a fost punctată până în prezent) persistă în menţinerea modelului bicameral, iar reducerea numărului de parlamentari nu este exprimată foarte vocal. Aici, opţiunea publică pare să fie mai degrabă consonantă cu perspectiva administraţiei prezidenţiale şi a opoziţiei,  în special cu privire la reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la parlament unicameral. De asemenea, proiectul privind regionalizarea a fost lansat fără mesaje  de start bine conturate, riscând astfel să fie atacat şi decredibilizat în percepţia publică.
În acest ritm, fără coerenţă de mesaj şi fără lansarea unor proiecte de guvernare care să puncteze beneficiile reale pentru cetăţeni, nu e de mirare că apar germenii  unei noi dezamăgiri. E drept că au existat şi unele măsuri concrete ale USL: creşterea salariului minim pe economie, mărirea pensiilor şi deblocarea fondurilor europene. Rămâne de văzut care va fi remanenţa lor în memoria colectivă.
Până la alegerile prezidențiale din 2014, primul test va fi probabil cel al alegerilor regionale, iar ulterior, al alegerilor europarlamentare.  De fiecare dată,  USL va fi serios provocată. Raţiunea înfiinţării ei a fost opoziţia faţă de Traian Băsescu. E greu să guvernezi cu o construcţie politică ideologic eclectică. Cu cât implicarea lui Traian Băsescu va fi mai redusă, cu atât motivele de solidarizare internă din USL vor fi mai puţine, iar tensiunile interne se vor amplifica. Victor Ponta şi Crin Antonescu par să prezinte o relaţie serioasă şi de durată. În realitate, liniştea e aparentă, iar la guvernare se duce o bătălie surdă pe resurse.  Deocamdată, bătălia se dă între pioni politici şi între televiziuni. Vom vedea ce urmează.  În plus, ca premier Victor Ponta e într-o poziţie de vizibilitate şi creşte în încrederea publică, reuşind să acopere parţial problemele de imagine generate de scandalul plagiatului. În plan internaţional, Ponta are un mesaj articulat şi reuşeşte să se impună în relaţia cu partenerii europeni de la Bruxelles şi din unele statele membre ale UE. Bun vorbitor de limbi străine, Ponta creează în relaţiile internaţionale un contrapunct de percepţie în raport cu prietenul său politic şi partener de coaliţie. Crin Antonescu  şi-a decredibilizat serios postura de potenţial prezidenţiabil prin asumarea interimatului de preşedinte şi continuă să fie ironizat de presă privind abilitatea sa de comunicare în limba engleză. Şi chiar dacă liderul liberal a făcut o mişcare de imagine inteligentă prin cooptarea lui Klaus Johannis în PNL, poziţiile antieuropene din perioada referendumului nu îi pot fi uitate atât de uşor nici la Bruxelles şi nici în ţară. În partid, el se impune aproape autoritar, ceea ce nu prea e în bon ton cu tradiţia liberală. Cu acest deficit de percepţie şi ţinând cont de prototipicalitatea funcţiei de preşedinte, e posibil ca în 2014 Crin Antonescu să fie mult prea inadecvat pentru a mai fi prezidenţiabil, iar Ponta (dacă nu preia prea mult din decontul guvernării) să aibă o imagine suficient de puternică pentru a lua în calcul o altă opţiune sau chiar o candidatură proprie la funcţia de preşedinte.  Rămâne de văzut cu ce propunere se va prezenta şi Opoziţia.
Cert e că, până în prezent, sub conducerea lui Blaga, PDL nu şi-a făcut deloc auzită vocea de opozant. Probabil că e normal să fii ceva mai tăcut o vreme, mai ales după ce românii te-au pedepsit în alegeri. Şi chiar dacă PDL este cotat acum undeva la 17%, dacă schimbarea de trend în percepţia publică a actualei guvernări se va proba în viitoarele sondaje, din acest punct PDL nu poate decât să crească. Deocamdată, e măcinat de luptele intestine dintre Blaga, Udrea şi Macovei şi de susţinerea partizană a preşedintelui pentru gruparea Udrea. Pentru a se putea prezenta ca o alternativă credibilă la actuala guvernare, PDL are nevoie de oameni noi şi poate şi de o nouă viziune privind guvernarea. Nu cred că jocul la offside în politică sau pariul pe erorile de guvernare ale celor de la putere e suficient pentru a deveni o alternativă. În plus, mulţi cred că revenirea la putere a PDL este condiţionată  şi de rămânerea împreună a celor din USL până la următoarele alegeri. În acest fel, PDL ar putea umple spaţiul atât de gol al opoziţiei. Iar dacă USL se va sparge (autentic sau strategic), vom asista la alianţe politice mai noi sau mai vechi, în funcţie de textul noii Constituţii şi de influenţa lui Traian Băsescu asupra viitoarei conduceri a PDL.
Dar indiferent de aritmetica politică şi de combinaţiile conjuncturale, pentru că luna de miere nu poate dura o veşnicie, problema rămâne aceeaşi:  când vor reuşi politicienii români să rupă lanţul demagogiei şi al dezamăgirii publice, să renunţe la guvernarea de tip spectacol şi să genereze  viziune, seriozitate şi proiecte cu beneficii concrete pentru cetăţean?

Publicat în Transilvania REPORTER, 28 februarie 2013.


[1] http://www.ires.com.ro/uploads/studii/IRES_Raport_bilant_politic_2012.pdf
[2] http://www.ires.com.ro/articol/223/ires-primul-sondaj-de-opinie-na%C8%9Bional--privind-modificarea-constitu%C8%9Biei
[3] Idem

Ucigaşii speranţei

Am auzit adesea oameni care  aproape că idolatrizează trecutul, spunând: „ Ce fabrici, ce uzine, se făceau înainte! Ce şcoală! Azi, nimeni ...